Azi a fost o zi ciudata...
La ora 3.00 s-au implinit 7 ani de cand nu ne mai putem intalni la conferinte, training-uri si reuniuni PAL-TIN cu Florin, cel putin nu fizic.
Aveam 12 ani cand l-am cunoscut prima data, intr-un autocar etajat ce ne ducea catre Lamoura, Franta. Am stat pe aceeasi bancheta, am vorbit, i-am povestit ce activitati derulam..vorbind si vorbind si tot vorbind. La un moment dat, spre dimineata, a inceput sa ne spuna (mie, Liviei, Laurei, lui Bogdan si lui Ionut)o poveste cu piticii dornici de schimbare. Mi-am amintit povestea azi cand Mihaita ne-a trimis un mail impresionant. Am incercat in toti acesti ani sa mi-o amintesc si nu am reusit..azi in schimb mi-am amintit-o: erau cinci pitici care desi erau mai mici decat toti oamenii din lume aveau un suflet mare si isi doreau sa schimbe ceva in bine! Au facut treaba foarte buna impreuna, transformand in bine comunitatea din care faceau parte. Treptat drumul acestor pitici s-a despartit, fiecare urmandu-si telul insa in fiecare dintre ei a ramas samburele binelui si puterea schimbarii ce urmeaza sa fie reactivate ori de cate ori va fi nevoie. Si apoi am adormit... Dimineata m-am trezit acoperita cu geaca lui Florin si pe el amuzandu-se de profunzimea somnului meu.
Asa a inceput totul.
Florin a fost, este si va fi unul dintre mentorii mei si al multor persoane din generatia mea. El este motivul pentru care am continuat activitatea in ONG-uri, el este motivul pentru care mi-am dorit extrem de mult sa investesc in mine ca viitor profesionist, el este motivul pentru care mi-a ales acest drum in viata si nu altul. El m-a inspirat in alegerea facultatii mele, in stabilirea prioritatilor. Mi-a dat curaj sa lupt pentru ceea ce-mi doresc, indiferent cat timp ar putea dura si pentru cat timp ar rezista mai apoi. "E frumos cat exista". Disparitia lui m-a tulburat extrem de mult. Imi doream din tot sufletul sa faca si pentru altii ce a facut pentru mine, sa-i influenteze si pe altii la fel si sa fie alaturi de mine atunci cand as fi avut nevoie de sfatul si indrumarea lui. Lui ii datorez totul, chiar daca nu am avut cand sa-i spun asta!
Ne lipsesti enorm de mult si vreau sa cred ca esti bine si alaturi de noi mereu...
Cu mare drag,
Cristina din Craiova
Cateva fotografii postate de Mihaita pe flickr.com.
http://www.flickr.com/photos/7466774@N06/sets/72157600016073314/show/with/430514877/
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu