marți, 24 iunie 2008

Violenta domestica - educatia copiilor nostri

Ce educatia oferim copiilor din jurul nostru?

Cum ii invatam sa faca diferenta intre bine si rau?

Cum avem curajul sa le reprosam copiilor ca sunt violenti?

Cum avem curajul sa-i judecam?

Cine suntem noi sa facem asta?

.... Modelele lor. Asta suntem! Exemplele de viata pe care ei vor sa le urmeze! Ce daca radem si ne uitam la filme cu scene de violenta maxima? Ce daca se intampla sa ne certam? Ce daca ne lovim unii pe altii? Ce daca ii mai "altoim" pe copii?..Pana la urma "o palmita nu face rau".... INGROZITORI! Asta-i calificativul nostru! Nu meritam nimic! Meritam soarta pe care o avem! Meritam sa fim saraci si umiliti de toti! ..meritam pentru ca suntem ceea ce suntem: niste oameni ingrozitor de egoisti, iresponsabili, dornici de "actiune", indiferenti la ce se intampla in jurul nostru, nepasatori!


Mii de femei se prezinta anual la unitatile sanitare necesitand ingrijiri medicale de urgenta...75% din acestea "au cazut"..sau "s-au lovit de coltul de la noptiera" ... sau "au fost atacte pe strada de necunoscuti"...Sunt femei care MINT! Mint pentru ca nu au alta varianta..mint pentru ca stiu ca indiferent ce s-ar intampla tot acolo se intorc..mint pentru ca ii este mai bine copilului...mint pentru ca nu au fost lasate sa se angajeze si nu se pot intretine..mint pentru ca sunt mame si nu vor sa stea cersind la colt de strada cu copilul in brate! Asta'i realitatea in care traim! Asta'i realitatea nostra!!!!

Si noi ce facem? Noi ne mandrim cu cele 20 de adaposturi de urgenta din toata tara..constatam cazurile si realizam statistici...mai ajutam din cand in cand o femeie care afla din intamplare numarul nostru de telefon...mai citim un articol interesant in ziar si ne manifestam indignarea!

STOP!!!

E timpul sa facem ceva! E timpul macar o clipa sa lasam toate lucrurile pe care le facem si sa gandim: putem salva vieti! putem acorda noi sanse! putem sa "gratiem" victimele violentei domestice! Merita sa facem ceva!

In Craiova nu exista nici un adapost temporar care sa acorde femeilor si copiilor sprijin psihologic, medical, juridic si chiar de integrare sociala... Nu ma intereseaza de ce nu exista..nu ma intereseaza de ce nimeni n-a miscat un deget sa existe...un singur lucru stiu sigur: VA EXISTA! Asta'i obiectivul si singurul meu obiectiv pentru perioada urmatoare! Asadar, dragi cititori, aratati ca va pasa si haideti sa construim ceva impreuna! Haideti sa dam o sansa acestor fiinte! Haideti sa aratam cu totusi mai exista si altfel de oameni..nu stiu daca mai buni sau mai rai .. dar cu siguranta altfel!



O zi linistita in care sa va ganditi la
ele
...victimele
violentei domestice...
si la ei...copiii nostri,


Cristina Catana

marți, 10 iunie 2008

O alta perspectiva in a schimba obiceiurile proaste...

"Obicei? Eu n-am nici un afurisit de prost obicei! Daca prietenii mei nu suporta sa vada ca-mi trosnesc incheieturile si fumez pot sa plece. E problema lor, nu a mea!"
"Vrei sa spui ca intarzierile cronice in predarea rapoartelor mele de vanzari constituie un obicei prost? Si ca din cauza asta n-am fost promovat?"
"Pot sa ma las oricand. De cate ori vreau eu. Dar pot, oare, sa ma las definitiv?"

Va suna cunoscut? Este posibil ca si dumneavoastra sa aveti un obicei prost, care sa stea in calea obiectivelor si care va afecteaza increderea in sine?
Inainte de a va gandi sa scapati de proastele dumneavoastra obiceiuri, este important sa dispuneti de o intelegere mai profunda a rolului pe care obiceiurile il joaca in existenta fiecaruia. Unele obiceiuri pot fi bune si sanatoase, in timp ce altele pot fi distructive sau chiar periculoase.

Pentru parinti a fost intotdeauna o provocare sa le formeze obiceiuri buna copiilor, mai ales cand vine vorba de cele legate de sanatatea lor, cum ar fi sportul regulat. Dar acum exista ceva nou care sa va ajute in aceasta privinta. Un cercetator specializat in obezitate, de la Spitalul St. Luke's-Roosevelt din New York, a inventat un aparat care asociaza privitul la televizor (activitatea favorita a copiilor din ziua de azi) cu pedalatul pe bicicleta stationara (care nu prea se afla in topul preferintelor). Acest aparat, cunoscut sub numele de TV-cicleta, merge pe principiul ca televizorul functioneaza numai cand copilul pedaleaza. Rezultatele testelor facute cu acest aparat demonstreaza ca acei copii care au folosit aparatul au aliminat grasimea corporala mai mult decat cei care nu l-au folosit. Greu de spus cand anume va fi disponibil pe piata un asemenea aparat, dar ati putea sa ii dati voie copilului sa se uite la televizor numai daca si-a facut toate treburile pe care i le-ati incredintat sau pentru ca face progrese in renuntarea la un obicei prost.

Nu stiu daca ati observat cat de greu e sa-i spui unui prieten ca are un obicei prost... Pentru mine cel putin este imposibil! Dar, din fericire, exista firme specializate in anuntarea prietenilor ca au un obicei prost, tocmai pentru a ne scuti de momente jenante! Daca vreti s-o apucati pe calea minimei rezistente, intrati pe site-urile www.kindhints.com sau www.helpfulhints.org. Pentru un anumit onorariu, ei il vor contacta pe prietenul, colegul sau ruda dumneavoastra care are un obicei deranjant si il vor informa printr-o scrisoare - in mod delicat, dar ferm - despre efectul comportamentului sau asupra celorlalti.

In speranta unei societati cu obiceiuri din ce in ce mai bune,
O noapte linistita,
Cristina

luni, 9 iunie 2008

Cand membrii echipei nu se pot intelege..ce e de facut?

Echipa...

Ce poate sa fie mai solicitant decat sa mediezi conflicte in cadrul echipei tale? Indiferent ce-ai face unul dintre ei va zice ca-l aperi pe celalalt. Cel mai grav e ca, indiferent cine este, tu tot pierzi..pierzi un prieten, pierzi un foarte bun colaborator, poate pierzi persoana pe care o formezi sa fie "the one" ...


Dar totusi daca doi dintre membrii echipei nu se plac intr-o asemenea masura, incat asta le afecteaza activitatea, trebuie sa actionam cumva. Dar cum?

Mai intai ar trebui sa descoperim de ce nu se pot suferi cei doi. Cel mai grav este atunci cand indiferent ce ai face nu vei reusi sa descoperi nimic..de ce? pentru ca "nu am nimic de impartit cu el/ea...este doar nedrept/nedreapta".

Ce faci dupa? Incerci totusi sa mediezi conflictul si sa-i convingi de importanta muncii fiecaruia..sa le explici cat de importanti sunt in echipa, cat de importanti sunt ambii pentru ceea ce v-ati propus impreuna..si in cele din urma sa le spui: "Pentru succesul echipei, trebuie ca toti membrii ei sa munceasca impreuna, cot la cot. Nu va cer sa va placeti unul pe celalat. Nu-mi pasa daca nu veti avea niciodata relatii in afara serviciului. Va cer sa lucrati impreuna pentru a ne realiza telurile!"



Credeti ca vom rezolva ceva?
Nu stiu..dar cel putin merita incercat!

O seara linistita,
Cristina

duminică, 8 iunie 2008

Exemple de lideri

In Romania lui 2008 intalnim zilnic exemple de pseudo-lideri.
Dar ce este un lider adevarat?
Nu m-as simti foarte in largul meu sa fac in acest articol o teorie a leadership-ului, insa, tinand cont de exemplele de "bad practice" din ultima vreme, tinand cont de incercarea partidelor politice de a aduce in fata opiniei publice diversi "lideri" politici, am simtit nevoia de a oferi cateva exemple de buna practica.

Istoria abunda de povesti ale unor oameni obisnuiti, barbati si femei, care s-au ridicat la cel mai inalt nivel atunci cand a fost nevoie de un lider.

Sa luam povestea lui Leach Walesa. In 1980, cand muncitorii de la Santiere Navale Lenin din Gdansk au intrat in greva cerand conditii mai bune de lucru, guvernul comunist a luat masuri drastice. Walesa era unul dintre muncitorii electricieni de pe santier si, totodata, unul dintre liderii Solidaritatii, o organizatie sindicala
independenta. Nu avea un inalt nivel de educatie si niciodata nu s-a considerat mai mult decat un simplu muncitor. Dar, atunci cand colegii lui au avut nevoie de un lider, el a intervenit pentru muncitorii grevisti. In ciuda arestarilor si a intemnitarilor, calitatea lui de lider a inspirat poporul polonez sa lupte pentru rasturnarea regimului comunist. In 1983, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace si in 1990 a fost ales presedintele Poloniei.

Carolyn McCarthy este un excelent exemplu de persoana care a invins nesansa de a deveni lider. Casnica si asistenta medicala part-time, dna McCarthy traise toata viata in cartierul Long Island (New York) impreuna cu familia sa, pana in ziua de 7 decembrie 1993, cand lumea ei a fost distrusa. Un pistolar dement i-a impuscat mortal sotul si i-a ranit grav fiul, intr-un acces de furie venit din senin, pe cand se gaseau intr-un tren de navetisti in Manhattan. In urma acestei experiente ingrozitoare, Carolyn si-a descoperit o putere pe care niciodata nu realizase ca o are. Ea a demonstrat un curaj extraordinar pe toata perioada investigatiilor efectuate de politie, a anchetei si a procesului care a urmat, incheiat cu condamnarea criminalului. A devenit o sustinatoare pasionata a drepturilor victimelor si a facut lobby intens pentru promulgarea unor legi care sa controleze mai bine armele. La sfarsitul anului 1996, Carolyn McCarthy, cea care se autodefinea ca fiind o casnica linistita din Mineola, a lfost aleasa candidat pentru Congresul Statelor Unite in cadrul uneia dintre cele mai emotionante si mai impresionante emisiuni de suport bilateral din istoria Statelor Unite.

Ce inseamna sa fii lider? Ei bine cred ca ne-am cam facut o idee...

Pe curand,
Cristina

sâmbătă, 7 iunie 2008

BookFest 2008 - lansare "Mobilitatea elitelor in Romania secolului XX"

Ieri am fost la BookFest.
Trebuie sa recunosc ceva ce nu imi face foarte mare onoare: daca nu as fi avut o motivatie cat se poate de importanta pentru mine (sa fiu alaturi de un prieten exceptional intr-un moment cheie al carierei sale) nu cred ca mi-as fi facut timp sa ajung.

Ceea ce este important este ca am ajuns.

Am reusit sa-mi confirm faptul ca oamenii cu adevarat minunati reusesc; ca o persoana isi poate depasi limitele atunci cand isi doreste cu adevarat un lucru; ca timpul este o resursa extraordinar de importanta mai ales atunci cand il manageriem cum trebuie; dar mai presus de tot am inteles cum te simti atunci cand iti indeplinesti un vis.

Lansarea cartii "Mobilitatea elitelor in Romania secolului XX" a fost un dublu succes.

A fost o realizare importanta pentru cei doi autori: Mihaita Lupu si Mihai Dinu Gheorghe, intrucat au reusit sa mobilizeze o serie de personalitati care si-au manifestat opinia intr-o maniera cat se poate de directa si foarte bine conturata incercand sa realizeze impreuna o imagine globala a ideii de "elite politice" - o perspectiva mai mult sau mai putin teoretica si formarea elitelor si mobilitatea acestora din sectorul de afaceri, guvernamental si non-profit.

Este greu sa aduci la un loc opiniilor unor personalitai precum: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Petre Roman, Crin Antonescu, Ana Bazac, Ion Bulei, Mihai Coman, Lucia Dragomir, Mihail Dumitrescu, Alexandru Florian, Raluca Grosescu, Victor Karady, Marius Lazar, Lician Nastasa, Marina Neagu, Ion Olteanu, Cristina Petrescu, Dragos Petrescu, Eduard Radu, Violeta Rotarescu, Camelia Runceanu, Cornel Sigmirean, Florentina Soare, Marian Stas, Marcela Monica Stoica, Virgiliu Tarau si Laurentiu Vald. Ei insa au reusit!

Impresionata fiind de volumul de munca si tema actuala ce a fost abordata, am citit o parte din carte si mi-am amintit ceva ce uitasem de mult timp (cuprinsa fiind de vartejul activitatilor zilnice si zecile de carti tehnice pe care le citim cu totii) cat de minunat este sa dedici momente din viata ta unor carti de calitate... asa doar pentru sufletul tau, doar pentru ca vrei sa stii, sa cunosti.

Al doilea succes al lansarii a fost satisfactia personala ce a putut fi citita pe fetele autorilor. Am observat zambetul parca ascuns al fiecaruia, incercarea constanta de a-si multumi unul altuia, recunoasterea meritelor celor din echipa de organizare dar mai ales contactul vizual cu persoanele dragi pe care le aveau alaturi (parinti, iubita, prieteni).

Pana la urma..chiar merita sa lupti pentru visul tau!

Felicitari Mihaita!


Voluntariat vs. Serviciu militar

M-am saturat de erori legislative!
M-am saturat sa fiu tinta greselilor pe care le fac oamenii care ne reprezinta!
M-am saturat noi sa muncim pentru a promova implicarea, voluntariatul si altii sa distruga!
M-am saturat sa tac atunci cand ceva ne deranjaza doar pentru ca nu avem timp sa rezolvam si problema aceasta!

De cateva saptamani mi-am dat seama ca ne confruntam cu o problema foarte grava: confuzia tinerilor prinvind voluntariatul. Eu vorbesc despre voluntariat ca o activitate de implicare sociala, fara contraprestatie materiala dar cu o multime de beneficii comunitare, iar legile 395/2005 si 383/2006 vorbesc despre "voluntariat" ca varianta de recrutare pentru personalul militar angajat (care primesc solda pentru activitatea intreprinsa).

Ce ce corect in asta?

Sau daca vorbim despre corectitudine..este corect ca dupa doi ani de zile de activitate intensa pe usa Centrului de Voluntariat Craiova sa apara tineri derutati care ne intreaba: "Fiti amabila...aici se depun dosarele pentru serviciul militar pe baza de voluntariat?" Sa faci criza de nervi, nu alta! Cum e posibil ca nimeni sa nu tina cont de continutul legilor adoptate? Cum e posibil in Romania, dupa ce din 1990 exista o serie de organizatii neguvernamentale care promoveaza voluntariatul ca principiu de baza al dezvoltarii sociale, in 2008 "voluntariatul" sa fie limitat ca intelegere la "benevolat"? De ce nu folosim cuvinte mai restranse care ne ajuta sa intelegem mai bine ce vrem sa se intample prin legea respectiva? SIMPLU: Pentru ca suntem indiferenti!!! Asta este raspunsul: indiferenta si o totala lipsa de informare!

Care este problema in esenta?

In pofida recomandarilor inaintate legislativului de Centrele de Voluntariat din Romania (Membre in Reteaua Nationala a Centrelor de Voluntariat din Romaniawww.voluntariat.ro). Legea nr. 395/2005 privind suspendarea serviciului militar obligatoriu în armată şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat a fost promulgata cu grave erori conceptuale, aprofundandu-le insa in continutul legii 383/2006 privind statutul soldatilor si gradatilor voluntari.
Legile mentionate reprezinta bineinteles un pas important in procesul de reorganizare a serviciului militar, insa nu respecta prevederile Legii 195/2001 - a voluntariatului ( M.O.206/24.04.2001), modificata prin O.G.58/2002 (M.O.642/ 30.08.2002) si in niciun caz nu respecta efortul organizatiilor neguvernamentale ce activeaza in domeniul promovarii voluntariatului si responsabilitatii sociale ca principii de baza in dezvoltarea societatii romanesti.

Ce este voluntariatul (poate citeste cine trebuie)?

"Voluntariatul este activitatea desfasurata din proprie initiativa, de orice persoana fizica, in folosul altora, fara a primi o contraprestatie materiala" (adoptata de Consiliul National al Voluntariatului, iunie 2002)

“Voluntariatul este activitatea de interes public desfasurata din proprie initiativa de orice persoana fizica, în folosul altora, fara a primi o contraprestatie materiala; activitatea de interes public este activitatea desfasurata în domenii cum sunt: asistenta si serviciile sociale, protectia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învatamânt, stiintific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protectie a mediului, social si comunitar si altele asemenea." (definitia din Legea Voluntariatului 195/2001)

Asadar, cele doua legi nu fac decat sa aduca o umbra peste toate realizarile din domeniul voluntariatului si mai ales sa dea o palma celor peste 100 000 de voluntari din Romania! Urat! Foarte urat!


SOLUTIA?

Inlocuirea in cadrul celor doua legi a termenului "voluntariat" cu "benevolat" si introducerea in cadrul celor doua legi aduse in discuti a unei definitii a "benevolatului". Totodata trebuie realizate modificari pe toate materialele MAPN si bineinteles pe site-ul destinat recrutarii "soldatilor voluntari".





De ce un blog?



In primul rand, pana de curand am considerat blog-ul un simplu instrument de comunicare. Dupa ceva timp mi-am dat seama ca un blog este necesar pentru a reusi sa transmiti intr-o maniera corecta mesaje catre societate/ catre un anumit grup din societate. Dar nu putem sa le transmitem altfel? Nu.

In al doilea rand, timpul nostru fiind extrem de limitat trebuie sa incercam sa gasim noi alternative in a ne structura gandurile, ideile, trairile si simtire. Un blog ne ajuta sa facem asta. Cel putin asta imi propun eu sa fac prin intermediul acestuia.

Sper ca cititorii blog-ului meu sa nu astepte texte cu
valoare literara ci mesaje care provin din suflet, parerile si opiniile mele cu privire la subiecte de interes.


Cu foarte mult drag,
Cristina